Beyonce - If I Were A Boy

Vorbiti marii !Sufletul ei asculta.

Marea ...o bucata prea verde de cer scobita in sufletul pamantului.Un cuvant rotund ce miroase sarat.Inocenta adolescenta a infinitului.

Cate refrene incap intr-o jumatate de stea,atatea vise am aruncat eu in mare.Le-am rupt din mine si le-am ascuns in scoici lichide.Si au ramas acolo...ca si celelalte ganduri,iluzii bolnave si jumatati de tristete aruncate-n lacrimi.

Marea Neagra,marea noastra,are ochii verzi si mainile de pictor.

E un burete ce absoarbe bucati din sufletele noastre.E ca si cum,am spanzura iubirea in schita unui gand,s-am arunca-o marii,am arunca totul in ea,pentru camera sufletului nostru din infinit.

I-am vorbit de multe ori in soapte hieroglifice,dar stiu c-a inteles.

In fiecare zi e acolo,purtand acelasi voal de alge.

Si trec ani,din care se desprind clipe innaripate si cad peste noi.

Oamenii se schimba.Si marea are acelasi suflet.Dar trupul ei?

Trupul acela cu voal de alge si miros sarat...cum putem fi atat de nepasatori,cum putem indrazni sa-i ranim trupul?Trupul acela lichid,dar care-l putem numi "al nostru"!?

Daca mireasa cerului moare...in ce se vor mai scalda sufletele noastre?Si infinitul gandurilor,al sentimentelor...?

Poate doar nisipul care cade uneori spre cer.Poate doar imbratisarea lui amestecata cu sferturi de scoici ne va alina dincolo de viata trupurilor.Insa,nisipul e mai rapid ca timpul.Si se va scurge repede in bratele marii cu privirea adormita si lumea poluata;marii ce candva...nu va mai fi nici a noastra nici a nimanui...

Eu,tu,noi...ii spunem cat de rotunda si roz sau patrata si neagra este viata noastra.Dar ea?Marea Neagra,o dara albastra de pe o harta veche este,de fapt o femeie.Eu nu merg doar sa-mi arunc trupul in valuri si sa impletesc din parul ei castele de nisip...eu merg la mare sa visez.S-o visez pe ea imbracata in verde,cum ma priveste lung si asculta tot ce-i spun.Ma intreb daca marea rade...poate vara cand sunt valuri,ea de fapt rade...si iarna doarme sub o plapuma de gheata pe care patinam noi.Dar noi patinam si vara,doar sufletul e bucata noastra de infinit...

Marea Neagra e verde...de ce i se zice neagra?

Poate pentru ca uneori e trista.Si cineva,acum multi ani visa cu ochii spre ea si i-a zarit voalurile;i-a simtit mirosul,si i-a auzit bataile inimii in valuri nebune.

S-o ingrijim si sa visam in bratele ei,poate doar asa,ceva din noi va fi cu adevarat "vesnic"....

Va iubiti sufletele?atunci nu poluati marea!

15 batai de inima...

Ochii tai ascund oceanul

jumatate caprui

si putin sarat.

Ochii tai ascund zarea

in care vantul

a scuturat nisipul din nori.

Ochii tai ascund soseaua

de care ma impiedic toamna

in cautarea fericirii.

Ochii tai ascund roua

din privirea ingerilor

cu bratele indreptate spre nord.

Ochii tai ascund cerul

in care se ineaca marea

din sufletul meu.

Ochii tai ascund misterul

unui vis de octombrie

in care fumam imbratisati.

Ochii tai ascund zapada

ce face iarna dragoste

cu valurile.

Ochii tai ascund soapte

ce saruta abstract

ploaia.

Ochii tai ascund iubire

cu gust de iasomie

si orizonturi visatoare.

Ochii tai ascund culorile

pe care le-a pierdut

cerul.

Ochii tai ascund clipele

care alearga bete

prin anotimpuri.

Ochii tai au schiat

deasupra infinitului.

Ochii tai au luat iubirea

Si-au cusut-o pe inima mea

Ochii tai nu vorbesc

dar stiu sa rada.

Ochii tai stiu ca-i iubesc...

...si-i voi visa la infinit.

Iubire.

Iubirea mea acum e innodata.

ca si cum ar fi fost un fir rosu de ata

in palma unui iubit fara degete.

Cer de octombrie

Iubitule,

te-am aruncat azi spre cer

iar tu te-ai zgariat de nori.

Nu mi-ai soptit niciodata

Ca nu stii sa zbori.

Iubitule,

ti-am furat sarutul

si l-am ascuns intr-o frunza.

Si imbratisarea,

ti-am presat-o intr-un vers ascutit

si o simt si acum,zdrobindu-mi sufletul

intr-un cutremur de iluzii.

Iubitule,

hai sa ne agatam de umerii vantului

sa ne iubim acolo unde

stelele au jumatati de zahar

si sferturi de infinit;

in locul in care

nici visele nepamantenilor nu ajung.

Iubitule,

mi-e atat de dor de intalnirile noastre

cu litere imorale

si refrene ce miros a toamna.

Mi-e dor sa-mi fie dor de noi.

Iubitule,

vreau sa ma astern pe sufletul tau

ca o ploaie de vara

vreau sa smulg din tacerea timpului

Un "noi" al infinitului.

Poveste

Vedeam cerul prin tavanul alb
Si alergam in sarutul bratelor tale
Prinvindu-ti ganditoare trupul gol
Iti aruncam stelele la picioare.

Si-n insomnia aceea imorala
Am rupt in doua luna si ti-am dat-o tie
Parfumat timbru al-iubirii inocente.

Am udat atunci cearsafurile albe
Cu jumatati de lacrimi fericite
Aveai obrajii reci si buzele-ti erau calde
Iar sufletul ti se scurgea-n privire.