Toamna sufletului meu

Noiembrie cu strazile tale somnoroase.
Ulimele dare de intuneric se pierd in pulburea argintie.Prin ceata alerga jumatati de inimi cu privirile inecate.Imi vad trupul desprinzandu-se de suflet,pierzandu-se in fumul argintiu.Toamna doarme in celula tuturor gandurilor.Aer rece,sunet ascutit,maraton de suflete.Copacii isi imbratiseaza crengile si se-nchid in trunchiuri.Eu imi imbratisez norul si ma-nchid in noapte,ca si cum as opri un cantec.
Acum e prea liniste,strazile prea pustii,dungile de lumina prea risipite,totul e prea gol.
Striga luna ca a parasit-o cerul,plange noaptea ca e fara zi,gem sufletele batute de regrete,striga jumatatile ca sunt singure,striga iubirea la mine c-am uitat-o.
Acum totul e gol,doar sus in cer,departe,se iubesc jumatatile ce s-au regasit.
Toamna,oamenii n-au trupuri si exista un maraton al sufletelor.Alearga spre infinit insa unele se rup in drumul lor,ca si cum ai rupe o scrisoare de dragoste.
Toamna e plina de frunze ruginii si copaci inchisi in trunchiuri.
Privirea mi se-neaca in lacrimi toamna.
Cand vine iarna,totul ingheata,si numai simt nimic.

Norii

Sfarsit palid de noiembrie,cu cer umed si dungi galbene.Privesc panzele albe ce se rotesc in jurul valurilor si lacrimi verzi ce se sparg de stanci.Nisipul mai simte inca pasii ce l-au strabatut,urmele desculte ce marea le-a sters pe jumatate.Sfarsit palid de noiembrie.Totul se-nchide-n tot.Toamna-n suflete,suflete-n trupuri,marea-n stanci,stancile-n nisip,nisipul in crengi,crengile-n trunchiuri,trunchiurile-n pamant,pamantul in infinit.

Numai cerul ramane dezbracat.Noaptea bate din aripi si arunca stele peste nori.Toamna,cerul are pistrui arginti si zambeste melancolic.Toamna cerul poarta nori cu camasi lungi,care cad uneori peste pamant.Iata-i acum,umbla prin tot cerul cu camasile pana-n pamant,agitand culori apusului.Am vazut un nor chiar acolo,langa Luceafar,ce alearga prin stele si arunca lacrimi calde peste trupuri.Norii de pe cerul meu sunt indragostiti.Si plutesc cu tenesii lor albastri peste soare.Uneori se ciocnesc intr-un sarut.Norii sunt ca niste oceane peregrine ce umbla-n genunghi deasupra noastra.Se topesc departe si revin intruna.Tacuti,iti trimit chemari nostalgice.Ei sunt fratii viselor,caci vin mereu si apoi pleaca.Mereu noi,mereu altfel,mereu pierduti.Chipuri fara forme,chipuri colorate.Oamenii cerului.Chipuri de hartie,chipuri iubite,chipuri urate...chipuri nepamantene.

November picture

Daca marea ar curge spre cer
s-ar stinge stelele?

Frunze moarte

Eu stiu un om care n-a avut
cuvinte
sa-mi mangaie sufletul.

Copacii isi ascundeau umbrele
in trunchiuri de sticla.
Si eu visam la o poveste de dragoste.

Am cunoscut o iubire
care a aruncat tot
din interiorul meu.
Mi-a rupt sufletul
ca pe un bilet de adio
Si razand
mi-a ucis prezentul
si tot ce mai era viu din mine.


Azi,un nor s-a impiedicat de pamant,
intunecat si plictisit cazand cerul peste mine.

I-am simtit mainile reci aruncate
peste frunze.

Azi
am vrut sa-l pun pe el,
strainul nebun
in groapa gandurilor moarte
dar n-am putut...
caci e singura parte vie
din tot ceea ce am fost eu.

Azi am cunoscut infernul...