Cer de octombrie
Iubitule,
Iubitule,
te-am aruncat azi spre cer
iar tu te-ai zgariat de nori.
Nu mi-ai soptit niciodata
Ca nu stii sa zbori.
Iubitule,
ti-am furat sarutul
si l-am ascuns intr-o frunza.
Si imbratisarea,
ti-am presat-o intr-un vers ascutit
si o simt si acum,zdrobindu-mi sufletul
intr-un cutremur de iluzii.
Iubitule,
hai sa ne agatam de umerii vantului
sa ne iubim acolo unde
stelele au jumatati de zahar
si sferturi de infinit;
in locul in care
nici visele nepamantenilor nu ajung.
Iubitule,
mi-e atat de dor de intalnirile noastre
cu litere imorale
si refrene ce miros a toamna.
Mi-e dor sa-mi fie dor de noi.
Iubitule,
vreau sa ma astern pe sufletul tau
ca o ploaie de vara
vreau sa smulg din tacerea timpului
Un "noi" al infinitului.


0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire