Poveste

Vedeam cerul prin tavanul alb
Si alergam in sarutul bratelor tale
Prinvindu-ti ganditoare trupul gol
Iti aruncam stelele la picioare.

Si-n insomnia aceea imorala
Am rupt in doua luna si ti-am dat-o tie
Parfumat timbru al-iubirii inocente.

Am udat atunci cearsafurile albe
Cu jumatati de lacrimi fericite
Aveai obrajii reci si buzele-ti erau calde
Iar sufletul ti se scurgea-n privire.