Caut ingeri

Caut ingeri
In colturile albastre
din trunchiul
cerului,

Dar nu gasesc decat aripi
patate de sange si lacrimi.

Caut ingeri
in femeile ce danseaza mereu
deasupra strazilor cu dungi albe,

Dar
ingerii n-au rochii
si nici dungi,
ci brate albe.

Caut ingeri
in ochii negri
ce-si pierd credinta in departare,

Dar nimeni nu stie
ca sentimentul adevarat
nu moare.

Caut ingeri
in cercul deschis
ce tapeteaza infinitul

Dar niciodata
n-am stiut a descrie
nesfarsitul
din iubire.

Caut ingeri...

Alb nebun.

Ma inconjoara un alb nebun

In fiecare ciob

In fiecare vis

In fiecare privire.

Ma inconjoara un alb nebun

Ce decoloreaza cerul.

Vad cum,

Doarme un inger in camera mea

Chiar acolo,intre rochiile

cu brate albe.

Ma inconjoara un alb nebun

In fiecare pas

In fiecare glas

In fiecare drum.

Ma inconjoara un alb nebun

Ce clateste amar sarutul

Si ii micsoareaza intensitatea

Infasurandu-si degetele de fier

in jurul inimii.

Rosu.

Am vazut o mana rupta

ce atarna deasupra ferestrei

cu o tigara in mana.

Se rostogoleau picaturi de sange

pe umbrelele trecatorilor

dar nimanui nu-i pasa.

Sticla sangerie

dar prea verde

cu cioburi lipite pe degete

si miros de tutun.

Apa rosie pateaza dungile albe

si semaforul.

Strazile fara ochi

privesc trecatorii

cu bratul stang al inimii.

Oras inecat in rosu

si-o mana ce scutura scrumul

in propriul sange.

Toamna sufletului meu

Noiembrie cu strazile tale somnoroase.
Ulimele dare de intuneric se pierd in pulburea argintie.Prin ceata alerga jumatati de inimi cu privirile inecate.Imi vad trupul desprinzandu-se de suflet,pierzandu-se in fumul argintiu.Toamna doarme in celula tuturor gandurilor.Aer rece,sunet ascutit,maraton de suflete.Copacii isi imbratiseaza crengile si se-nchid in trunchiuri.Eu imi imbratisez norul si ma-nchid in noapte,ca si cum as opri un cantec.
Acum e prea liniste,strazile prea pustii,dungile de lumina prea risipite,totul e prea gol.
Striga luna ca a parasit-o cerul,plange noaptea ca e fara zi,gem sufletele batute de regrete,striga jumatatile ca sunt singure,striga iubirea la mine c-am uitat-o.
Acum totul e gol,doar sus in cer,departe,se iubesc jumatatile ce s-au regasit.
Toamna,oamenii n-au trupuri si exista un maraton al sufletelor.Alearga spre infinit insa unele se rup in drumul lor,ca si cum ai rupe o scrisoare de dragoste.
Toamna e plina de frunze ruginii si copaci inchisi in trunchiuri.
Privirea mi se-neaca in lacrimi toamna.
Cand vine iarna,totul ingheata,si numai simt nimic.

Norii

Sfarsit palid de noiembrie,cu cer umed si dungi galbene.Privesc panzele albe ce se rotesc in jurul valurilor si lacrimi verzi ce se sparg de stanci.Nisipul mai simte inca pasii ce l-au strabatut,urmele desculte ce marea le-a sters pe jumatate.Sfarsit palid de noiembrie.Totul se-nchide-n tot.Toamna-n suflete,suflete-n trupuri,marea-n stanci,stancile-n nisip,nisipul in crengi,crengile-n trunchiuri,trunchiurile-n pamant,pamantul in infinit.

Numai cerul ramane dezbracat.Noaptea bate din aripi si arunca stele peste nori.Toamna,cerul are pistrui arginti si zambeste melancolic.Toamna cerul poarta nori cu camasi lungi,care cad uneori peste pamant.Iata-i acum,umbla prin tot cerul cu camasile pana-n pamant,agitand culori apusului.Am vazut un nor chiar acolo,langa Luceafar,ce alearga prin stele si arunca lacrimi calde peste trupuri.Norii de pe cerul meu sunt indragostiti.Si plutesc cu tenesii lor albastri peste soare.Uneori se ciocnesc intr-un sarut.Norii sunt ca niste oceane peregrine ce umbla-n genunghi deasupra noastra.Se topesc departe si revin intruna.Tacuti,iti trimit chemari nostalgice.Ei sunt fratii viselor,caci vin mereu si apoi pleaca.Mereu noi,mereu altfel,mereu pierduti.Chipuri fara forme,chipuri colorate.Oamenii cerului.Chipuri de hartie,chipuri iubite,chipuri urate...chipuri nepamantene.

November picture

Daca marea ar curge spre cer
s-ar stinge stelele?

Frunze moarte

Eu stiu un om care n-a avut
cuvinte
sa-mi mangaie sufletul.

Copacii isi ascundeau umbrele
in trunchiuri de sticla.
Si eu visam la o poveste de dragoste.

Am cunoscut o iubire
care a aruncat tot
din interiorul meu.
Mi-a rupt sufletul
ca pe un bilet de adio
Si razand
mi-a ucis prezentul
si tot ce mai era viu din mine.


Azi,un nor s-a impiedicat de pamant,
intunecat si plictisit cazand cerul peste mine.

I-am simtit mainile reci aruncate
peste frunze.

Azi
am vrut sa-l pun pe el,
strainul nebun
in groapa gandurilor moarte
dar n-am putut...
caci e singura parte vie
din tot ceea ce am fost eu.

Azi am cunoscut infernul...

Beyonce - If I Were A Boy

Vorbiti marii !Sufletul ei asculta.

Marea ...o bucata prea verde de cer scobita in sufletul pamantului.Un cuvant rotund ce miroase sarat.Inocenta adolescenta a infinitului.

Cate refrene incap intr-o jumatate de stea,atatea vise am aruncat eu in mare.Le-am rupt din mine si le-am ascuns in scoici lichide.Si au ramas acolo...ca si celelalte ganduri,iluzii bolnave si jumatati de tristete aruncate-n lacrimi.

Marea Neagra,marea noastra,are ochii verzi si mainile de pictor.

E un burete ce absoarbe bucati din sufletele noastre.E ca si cum,am spanzura iubirea in schita unui gand,s-am arunca-o marii,am arunca totul in ea,pentru camera sufletului nostru din infinit.

I-am vorbit de multe ori in soapte hieroglifice,dar stiu c-a inteles.

In fiecare zi e acolo,purtand acelasi voal de alge.

Si trec ani,din care se desprind clipe innaripate si cad peste noi.

Oamenii se schimba.Si marea are acelasi suflet.Dar trupul ei?

Trupul acela cu voal de alge si miros sarat...cum putem fi atat de nepasatori,cum putem indrazni sa-i ranim trupul?Trupul acela lichid,dar care-l putem numi "al nostru"!?

Daca mireasa cerului moare...in ce se vor mai scalda sufletele noastre?Si infinitul gandurilor,al sentimentelor...?

Poate doar nisipul care cade uneori spre cer.Poate doar imbratisarea lui amestecata cu sferturi de scoici ne va alina dincolo de viata trupurilor.Insa,nisipul e mai rapid ca timpul.Si se va scurge repede in bratele marii cu privirea adormita si lumea poluata;marii ce candva...nu va mai fi nici a noastra nici a nimanui...

Eu,tu,noi...ii spunem cat de rotunda si roz sau patrata si neagra este viata noastra.Dar ea?Marea Neagra,o dara albastra de pe o harta veche este,de fapt o femeie.Eu nu merg doar sa-mi arunc trupul in valuri si sa impletesc din parul ei castele de nisip...eu merg la mare sa visez.S-o visez pe ea imbracata in verde,cum ma priveste lung si asculta tot ce-i spun.Ma intreb daca marea rade...poate vara cand sunt valuri,ea de fapt rade...si iarna doarme sub o plapuma de gheata pe care patinam noi.Dar noi patinam si vara,doar sufletul e bucata noastra de infinit...

Marea Neagra e verde...de ce i se zice neagra?

Poate pentru ca uneori e trista.Si cineva,acum multi ani visa cu ochii spre ea si i-a zarit voalurile;i-a simtit mirosul,si i-a auzit bataile inimii in valuri nebune.

S-o ingrijim si sa visam in bratele ei,poate doar asa,ceva din noi va fi cu adevarat "vesnic"....

Va iubiti sufletele?atunci nu poluati marea!

15 batai de inima...

Ochii tai ascund oceanul

jumatate caprui

si putin sarat.

Ochii tai ascund zarea

in care vantul

a scuturat nisipul din nori.

Ochii tai ascund soseaua

de care ma impiedic toamna

in cautarea fericirii.

Ochii tai ascund roua

din privirea ingerilor

cu bratele indreptate spre nord.

Ochii tai ascund cerul

in care se ineaca marea

din sufletul meu.

Ochii tai ascund misterul

unui vis de octombrie

in care fumam imbratisati.

Ochii tai ascund zapada

ce face iarna dragoste

cu valurile.

Ochii tai ascund soapte

ce saruta abstract

ploaia.

Ochii tai ascund iubire

cu gust de iasomie

si orizonturi visatoare.

Ochii tai ascund culorile

pe care le-a pierdut

cerul.

Ochii tai ascund clipele

care alearga bete

prin anotimpuri.

Ochii tai au schiat

deasupra infinitului.

Ochii tai au luat iubirea

Si-au cusut-o pe inima mea

Ochii tai nu vorbesc

dar stiu sa rada.

Ochii tai stiu ca-i iubesc...

...si-i voi visa la infinit.

Iubire.

Iubirea mea acum e innodata.

ca si cum ar fi fost un fir rosu de ata

in palma unui iubit fara degete.

Cer de octombrie

Iubitule,

te-am aruncat azi spre cer

iar tu te-ai zgariat de nori.

Nu mi-ai soptit niciodata

Ca nu stii sa zbori.

Iubitule,

ti-am furat sarutul

si l-am ascuns intr-o frunza.

Si imbratisarea,

ti-am presat-o intr-un vers ascutit

si o simt si acum,zdrobindu-mi sufletul

intr-un cutremur de iluzii.

Iubitule,

hai sa ne agatam de umerii vantului

sa ne iubim acolo unde

stelele au jumatati de zahar

si sferturi de infinit;

in locul in care

nici visele nepamantenilor nu ajung.

Iubitule,

mi-e atat de dor de intalnirile noastre

cu litere imorale

si refrene ce miros a toamna.

Mi-e dor sa-mi fie dor de noi.

Iubitule,

vreau sa ma astern pe sufletul tau

ca o ploaie de vara

vreau sa smulg din tacerea timpului

Un "noi" al infinitului.

Poveste

Vedeam cerul prin tavanul alb
Si alergam in sarutul bratelor tale
Prinvindu-ti ganditoare trupul gol
Iti aruncam stelele la picioare.

Si-n insomnia aceea imorala
Am rupt in doua luna si ti-am dat-o tie
Parfumat timbru al-iubirii inocente.

Am udat atunci cearsafurile albe
Cu jumatati de lacrimi fericite
Aveai obrajii reci si buzele-ti erau calde
Iar sufletul ti se scurgea-n privire.